Si cãlãrind alaltãieri pe drumuri,
îngândurat de mers ce nu-mi plãcea
l-am întâlnit pe Zeu în calea mea
purtând vesmânt de pelerin de-a pururi.
Iar chipul sãu mi-a apãrut, ce tras,
si parcã izgonit din seniorie;
pe gânduri, suspinând, tainitã mie,
venea cu capu-n jos, cu singur pas.
Când mã vãzu, chemându-mã-napoi,
îmi spuse: "Vin din locul de departe
unde inima ta era prin mine:
o duc slujire unei gratii noi".
Atunci am smuls din el atâta parte
încât nu stiu cum dispãrut fu bine.
vezi mai multe poezii de: Dante Alighieri
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.