Dar de ce n-am aminti cu iubire trecutul ?
Adăugat de: th3mirr0r

"Din nou ni se spune bunăoara că dorim întoarcerea stării de lucruri înainte de 1700, că ,,vorbim cu deliciu de un Domn român de sânge, înconjurat de-o aristocraÈ›ie istorică, ba ,,Românul are chiar aerul de-a ne face o imputare din aceasta. Să ne-nÈ›elegem: nu dorim nici una, nici alta.

Dar de ce n-am aminti cu iubire trecutul ? Fără îndoială vechii Domni cari si-au întins armele pana-n Dunare È™i Nistru, ei, ,,scut creÈ™tinătății precum îi numea biserica È™i evul mediu, n-au existat pentru a face ruÈ™ine generaÈ›iei actuale, È™i acea aristocraÈ›ie, cu independenÈ›a ei de caracter, cu curajul ei, ale cărei privilegii consistau în datorii cătră È›ară mai grele decum alÈ›ii aveau a le purta, asemenea n-ar fi vro paguba dac-ar exista È™i astăzi. Dar de la părerea de rău după veacuri trecute de neatârnare până la dorinÈ›a nerealizabilă de-a restabili trecutul e o mare deosebire.

Dacă ne place uneori a cita pe unii din Domnii cei vechi nu zicem cu asta că vremea lor se mai poate întoarce.

Nu. Precum lumina unor stele ce s-au stins de mult călătoreÈ™te încă în univers, încât raza ajunge ochiul nostru intr–un timp în care steaua ce a revărsat–o nu mai există, astfel din zarea trecutului mai ajunge o rază de glorie până la noi, pe când cauza acestei străluciri, tăria sufletească, credinÈ›a, abnegaÈ›iunea nu mai sunt. Degeaba pitici moderni ar îmbrăca zalele lor mâncate de rugină dacă nu pot umplea sufletele cu smerirea È™i credinÈ›a celor vechi. Ci nu de ei poate fi vorba când discutam ceea ce se petrece în zilele noastre; nu virtuÈ›ile lor de eroi È™i de sfinÈ›i pot fi măsura virtuÈ›ilor confiscate ale ilustraÈ›iunilor actuale."

Fragmente, ©Mihail Eminovici



Distribuie:

  • Facebook
  • Twitter





Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.