mi-am lăsat mintea să zboare
fără trupul înțepenit
în pământul genezei
Dumnezeu stă la sfat cu Einstein
despre viermele care
îmi roade fructul din piept
le vorbesc despre
spitalul unde
a suferit bunica
si brațul care a susținut-o
când si-a dat ultima suflare
ei îmi arată o cruce
o eprubetă
de completat
câteva formulare
lângă mine pe coridor
o mare de oameni
în asteptare se-agită
uite-l pe Nietzsche
îmi sopteste usor
monstrul din pipă
mulţimea pare redusă
la o tacere ca de mormânt
eu
cuprins de mânie mă caut
dar nu mai sunt
vezi mai multe poezii de: M Horlaci
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.