câteodată
cuprins de oboseală
pui capul pe pernă
şi adormi buştean
alteori cu fruntea asudată
până pe la cântatul cocoşilor
intri într-o zvârcolire lăuntrică
cu răsuflarea grăbită
te tot frămânţi
ca o ploaie neagră
închini neliniştii
liniştea din
pacea
somnului.
vezi mai multe poezii de: dragos lucica