De bronz dore
Fotografia ta, în ramă veche
De bronz dore, e încă pe cămin,
Ne regăsim dar pare prea puţin,
În întâmplări rămase nepereche.
De bronz dore a fost iubirea noastră
Prea mult staniol pe trufe fără fond!
Mai fac prin viaţa mea un ultim rond
Şi poate-am să m-aşez la o fereastră
Să văd mai clar prin sticlă prăfuită,
Poate oceanul, poate Caraimanul,
Eternitatea lor îmi dă firmanul
Că ne-am jucat iubirea obosită
La o ruletă unde doar impare
Sunt numerele care ies la sorţi.
În faţă sticlă şi în spate porţi
Ce l-au închis pe doi în depărtare.
Doar amintirea nu e ferecată,
Am încă vreme să mai joc o dată.
vezi mai multe poezii de: stomff
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Frumoase versuri, cum ne-ai obișnuit! Felicitări!
Nelu Preda
vineri, 18 martie 2016
Greu mă desprind de atmosfera acestui poem!
Felicitări!
deny
joi, 17 martie 2016
Frumos !!! Cu admiraţie pentru poezia scrisă
Florian
joi, 17 martie 2016
o poezie frumoasă prin simplitatea sa şi prin emoţia pe care o transmite!
iuliana_achim
miercuri, 16 martie 2016
Minunate versuri, felicitări !
M Horlaci
miercuri, 16 martie 2016
La o ruletă unde doar impare
Sunt numerele care ies la sorţi.
În faţă sticlă şi în spate porţi
Ce l-au închis pe doi în depărtare.....
Foarte frumos Stomff...ma bucur de poezia ta ca si un copil...
fii binecuvantat,dragul nostru Stomff..
cu pretuire,
danab
miercuri, 16 martie 2016
O poezie foarte reușită
MONA
miercuri, 16 martie 2016
Mi-a plăcut poemul bine meşteşugit din condei
Catalina.
miercuri, 16 martie 2016
Acelasi stil inconfundabil, imagini iesite din comun si metafore pe masura.
Anamaria
miercuri, 16 martie 2016
Minunate versuri ai scris tu aici. Imi plac mult!
nicolle
miercuri, 16 martie 2016