Hei, bună dimineața, îngălbenite lanuri,
Vă voi culege-n palme argintul viu de rouă,
Să-l soarbă des bădița din albe porțelanuri,
Când fața-i voi cuprinde cu mâinile-amândouă!
Hei, bună dimineața, suflare roz de viață,
Ce-adoarme holda-n seceri și zi de azi în mâine,
Mai toarnă-mi înc-o litră din vinul tău cu gheață,
Așa cum grâu-și varsă tot aurul în pâine!
Dă-mi și zvâcnirea ierbii din sufletul țărânii,
Și gânguritul nopții cu-a spicului foșnire,
Curmate cu târâșul de seceră a mâinii,
Că poate-așa curma-voi tot dorul din iubire!
Rămâie doar stejarul însingurat în zare,
Îngreunat cu vânturi în coama lui măreață,
Câmpiilor toride să șuiere cântare,
Iar mie să-mi dea zboruri, de bună dimineață.
vezi mai multe poezii de: Manuela Munteanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.