De ce îmi ceri
să te ridic
când eu mă simt
pusă la zid
Și am dureri
și am cârcei
În suflet
Și în minte
De ce îmi ceri
să te ridic
când nu îmi păsa
de nimic
Îmi era totuna
cum treceau anii
De ce îmi ceri
să te ridic
când plâng întruna
și mă mint
că sunt
Făptura ploii
Ridică mă tu, dar, te rog
Eu Singură nu pot
m aş poticni
te aş mistui
Ridică mă tu
de ar fi să muți chiar munții
Dar nu lăsa în urma ta
durerea mută a uitării
vezi mai multe poezii de: mirimirela