De Florii - dorurot
Poezie adăugată de: dorurot

    duminică, 12 aprilie 2020

De Florii
Plânge firul cel de iarbă,
Că iubita Ploaie nu-i
Nicăieri și nu se -ntreabă
Ce-o mai fi cu viața lui?...
Lazăr plimbă pe pustiuri,
Turma slabă și-nsetată,
Tot visând la paradisuri
Toate, tot plutind pe... apă.
Și de-odată i se pare,
Frunza pomilor, voinică!
Și se cațără,dar cade
Drept în piatră ascuțită!...
............................................
Îmbracată în alb ,mireasă,
Tot în dans printre surate,
L-au adus pe mort acasă
Lăzărica pe-al său frate!
Și l-au îmbăiat în lapte,
Trupu-i tot ,frunze de nuc...
Dar degeaba!Tot a moarte
E miros,plin în văzduh!...
Iată însă că de-odată
Sare murmur de mulțimi!
Căci Iisus pe culmi se-arată
Într-o mare de lumini!...
Și un glas din cer grăit-a :
”_Lazăre vino afară!
Toată floarea înflorit-a!...
Și-a cântat :”E primăvară!”.
........................................
Rupte sălcii din biserici,
La creștini vor sta la porți,
Vor vorbi de Lazăr clerici,
Că e Viață-n lut de morți!...
Mâțișori stau la ferestre
Să aducă gândul bun,
Mâțișori cresc sus pe creste
Ca speranțele pe drum!...
Sălcii rupte sub icoane,
Luminează în odăi,
Toate răspândind văpăi
Când te vrem pe tine ,Doamne!
Mâțișori stau la fântâne,
Sau în lutul de pe strat,
Ca s-avem apă și mâine,
Ori belșug la recoltat!...
Prin Lazăr ,Iisus ne-a spus
Cine-i Viața și-Nvierea.
Stă, cum soarele stă sus ,
Dirijându-ne Vederea!...
Tari,smeriți,să ne topim,
Și să ardem în credință!
De-om muri, vii o să fim!
Nu trecuți în neființă!...

”Eu sunt învierea și viața !Cel ce crede în mine,
chiar dacă va muri, va trăi!”



vezi mai multe poezii de: dorurot




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.