Detest în tot acel trecut,
ce doar c-un aer vag la mine se abate,
faptul că-mi face dureros de cunoscut
izvorul de incoerență-n
viitoare acte.
Detest în tot acel trecut
ce nu îmi dă la timp târcoale
c-arată cum ce-mi pare-n general știut,
ar merita, c-un semn de întrebare,
adus la forme mai normale.
Detest în tot acel trecut de scrum
ce îmi confirmă cât de des,
memoria, mi-e decimată,
c-anticipând imaginea din viitor a ceea ce-s acum
n-o văd decât de-un gol imens marcată.
Detest în tot acel trecut
ce mi te ține-n așa chip captivă
că îmi promite prezentul străbătut,
mai mereu, de disperare efectivă.
vezi mai multe poezii de: florianruse
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.