Vâslesc prin cumpene ce-s nimbul,
Căderii mele-n nesfârșit,
Sunt colb ce-l cerne-n sită, timpul,
Scânteie cu incert sfârșit...
Sub pleoapă-nghesui multiversul,
Rostirea mea-i din alte vremuri,
Zări fără frici zidesc cu versul,
Dar, tu-n cetăți, omule, tremuri!
Din Shambala mă strigă umbre,
Cu focu-adus de Prometeu
Pe lut încins am să las urme
Ce-s trepte către Elizeu.
Degeaba vin cu foc în palme
Către tulpini cu putregai,
Căci mări de orbi au valuri calme
Și regi robiți de mucegai...
Dar vine clipa rezonantă
Când toți din Unul vom fi gemeni,
Și vom cerca unda înaltă
A dragostei față de semeni...
vezi mai multe poezii de: dorurot