Să-mi dai un strop din foametea fecundă,
Ce umple cu incandescențe guri!
Galop de foc în bietele făpturi,
Îți devorează clipa ta rotundă.
Pe gura mea, amprenta să-ți rămână!
Cu ochi închiși ți-aștept mirajul cald
Și las deschisă floarea de smarald,
Vibrândă-n vânt, mlădie în furtună.
Se pleacă-un pic și-apoi din nou se-ntoarce,
Să-și geamă bucuriile din rai,
Să se supună ploii, fără grai,
Când, inundată,-n grabă se desface,
Ca arcul curcubeului s-ascundă
În cupa ei cu fluturi de argint,
Născuți din vii izvoare de alint.
Să-mi dai un strop din foametea fecundă!
vezi mai multe poezii de: Manuela Munteanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.