E focul gri de la cenuşă,
Acolo zace cartea mea,
Şi-n aripa de cărăbuşă
Adorm şi eu cu tine grea.
Mă arde pântecul de ace,
În vocea ta mă răstignesc
Şi nu se naşte, nici nu tace,
Şi nu se ştie de-i lumesc.
E focul alb, de iepur alb,
Acolo zăcem amândoi
Şi în adânc de mușuroi
Suntem aproape-aproape goi.
12 martie 2017, Constanţa
vezi mai multe poezii de: lorena.craia
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.