Prin suflet mi-ai călcat, lăsându-mi urme,
Crezând că-ţi voi uita de tot amintirea,
Pe drum nu te găsesc e scrum şi pustiu,
Ștergând cu buretele mesajele lăsate într-o lume
Ai spus ca o iubești ,că vezi un viitor cu ea.
Nu știu ce s-a întâmplat între voi, furtuna doar m-a anunțat.
I-ai sabotat încrederea crezând că nu va afla.
Tu te-ai înecat în ego, iar..tu n-ai apreciat nimic din ce făcea.
Câte suflete încap într-un om,
Câte suflete s-au dus din el
Şi-au lăsat amintirile într-un veștejit pom,
Mă-ntreb câte flori ofilite am scos....
Prin păr te-am purtat o câţiva ani,
Iunie, mai octombrie, aprilie, martie.
Totul s-a schimbat de când nu mai eşti cu mine
Din păcate, strălucirea de tot i-ai luat.