Apă și foc stau în cruce pe cer,
Ființă și lut, milostenie... sper.
Zeul de foc, în sfârșit, a străpuns
Caravana de nori, care țărnii i-a plâns!
Din apă, din foc și din lut,... purpurii,
Trandafiri și bujori, se smeresc spre tării,
Graminee și maci, valuri-valuri se-nchină
Cui, în dar a trimis, ploi scăldate-n lumină!
Veșnic, oamenii fug ca pe-o bandă Möbius,
Degustând efemer stropi din raiul promis,
Pentr-un drum nesfârșit, fi-va oare de-ajuns?...
Sunt milenii de când mâini de lut cu scântei,
Temple mii au zidit pe-ntrebări i-despre zei!
Tot în cerc alergând rodul minții ne-a spus,
Despre zei că-s departe ori că-s vid nepătruns,
Într-un Tot nesfârșit e răspunsul ce-aștept,
Templul Lor cred că e, porumbelu-mi din piept!...
vezi mai multe poezii de: dorurot
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.