Singurătatea numărului unu
mă doare cald.
De dimineața până seara
Căpcăunu
umblă prin străchini
suspinând a iad.
Deșiră râuri de cuvinte
pe-acel pridvor de aur lut
mă-ngrijorează deturnarea
acelui singuratic început.
Nu-i singur pieptul
doar cârma, dinăuntrul eu;
te descifrează și pe tine
o, vara mea, tu Dumnezeul meu.
vezi mai multe poezii de: Danut Cepoi
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.