Descopăr constelații - Lavinia Elena Niculicea
Poezie adăugată de: Lavinuk37

    joi, 20 decembrie 2018

Descopăr constelații

Alerg prin viață herghelii de cuvinte
Ce nechează când dorul le dă bice.
Le înham la o caleașcă de simțăminte,
Să descopăr constelații, deși sunt o novice.

Duc pe umerii clipei stele nepereche,
Vâslind vise într-un ciob de nenoroc...
Trec iceberguri prin a timpului ureche
Și țes continente așteptând al iubirii soroc.

Îmi culc capul în poalele unui răsărit,
Să mă mângâie mama c-un dor genune
Ce întoarce clepsidra unde am copilărit
Când fugăream cu ochii închiși o minune.

Azi cade o secundă asemeni unei frunze.
Îmi spun: E o renunțare la timp, la izbândă!
Și-n moarte pășește c-un zâmbet pe buze,
Pe nicio pseudo-primăvară nu vrea să se vândă...



vezi mai multe poezii de: Lavinuk37




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Mulțumesc frumos!
Lavinuk37 (autor)
luni, 24 decembrie 2018


Poezia aceasta creează o stare fantezistă desprinsă de universul tangibil, despre asta e vorba, superb...!
malinagrigorita
luni, 24 decembrie 2018