Tema săptămânii - Poezia săptămânii nr: CLXXI

Ruginiul se aşează pe floare
Galbenul moare pe frunze în chinuri,
Cerul se-mbracă în ternă culoare.
Rubiniul se topeşte în vinuri.

Când mi-ai pictat cerul cu chipul,
simțeam un efemer voiaj al
frumuseții.
Nu era briza vernală,

Pe tine nimeni nu te cântă,
poate pentru că nu ești Cel Ceresc,
iar pana nu e ascuțită încă
să laude și tatăl pământesc?

mamei, plecată în lumea fără timp

copilul din mine agită cerul şi plânge
cu mâinile lui desenează pe cer

E totul uitare.

Că-a fost toamnă, am uitat,
două frunze arămii,

M-a bătut gândul cu biciul
peste amintiri. Pământul
l-am bătut să caut leac
pentru rană de oftat.

Descopăr constelații

Alerg prin viață herghelii de cuvinte
Ce nechează când dorul le dă bice.

S-a anunţat la ştirile de seară:
” Încă-un poem de dragoste-a murit
Ne’mpărtăşit şi fără lumânare
Şi încă nu ştim cât a suferit.

Ce iarnă se-ntindea pe-un mal de vară:
Cu colți de ger ce se-nfigeau cumplit
În verdele ce n-ar fi vrut să moară
Când mai avea o toamnă de trăit!

Cu vântul rece-n faţă, aprig,
Şovăi din sat în sat,
La pas şi prin nămeţi şi-n frig,
Infinitul alb străbat.

CÂND NIMENI NU ESTE LÂNGĂ NIMENI…
Autor Nicolae Nistor
Ultima oară ușa era deschisă,
ai plecat noaptea,

Apăsarea norilor o simțim la colțul pernei
Și cu ochii- ntredeschiși plângem în tristețea strunei,
Ne lipsește soarele bucuriei senin-verde
Și dispare zâmbetul de pe-al zilelor dragi coarde.

„Tată, dintr-o-mbucătură,
Dă-mi o cuminecătură,
Să nu mai întrebe sfinții
Unde mi-am pierdut părinții.”

S-a născut Iubirea
Într-o iesle mică
Pe pământul aspru
De furtuni lovit,

AȘ VREA


Aș vrea- să văd,