prin nașterea mea absolut întâmplătoare
am evitat o bună perioadă
în care toți șopteau pe stradă
ori pe la colțuri, în tramvaie
nefericiții mei părinți
se-obișnuiau printre gunoaie
n-aveau ce face
bună-ar fi o ploaie!
cu ochii-nchiși încerc să mușc din timp
sau să împușc acest nemernic
pesemne niște văduve
au amintit despre copilul care rânjește-n sinea mea
ȋntr-un pomelnic
24 septembrie – 21 decembrie 2018, Constanța
vezi mai multe poezii de: lorena.craia
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.