Când lumea îți arată nedreptate,
iar Golgote te-așteaptă înainte,
ușoară e a lumii greutate
de ai parinte!
În cartea vieții el îți indică pagini
să le citești, sorbind a’ lor cuvinte
și te îndeamnă să nu știi de margini
al tău parinte.
Când visul tău e-o scară mult prea lungă
sau așteptarea este prea fierbinte,
un sprijin ce necazul ți-l alungă
e-al tău părinte.
Când lauri se cuprind într-o cunună,
înseninarea frunții să-ți alinte
esența mulțumirii se adună
în el..., părinte.
Când drumul către casa părintească
E greu tribut aducerii aminte
Tu, nu uita că Soare într-o iască
e-al tău părinte!
Lumina lui trăiește adumbrire
când moartea îi dedică jurăminte
și moare împăcat cu a sa fire
că ți-e părinte.
vezi mai multe poezii de: blacks
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Minunată poezie.Părinții sunt asemeni icoanelor.
Alina Cristian
vineri, 10 aprilie 2015
Minunata! Felicitari
maria
vineri, 10 aprilie 2015
Absolut superba tema! Multumesc pentru lectura!
stomff
joi, 09 aprilie 2015
Sunt nou pe site dar am observat multa lume va lauda creatiile si pe buna dreptate. Am citit de mai multe ori postarile dumneavoastra si mi-au placut mult. Cu bine!
robertdan
joi, 09 aprilie 2015
Vin cu o poezie pe care o dedic celor care Sarbatoare Invierii îi leagă atât de mult de cei apropiați care nu mai sunt. Cineva îmi reproșa într-o postare anterioară ca ceea ce scriu nu are valoare, că nu este poezie daca nu reușesc prin ea să prezint clar mesajul dorit și simt nevoia să vin cu explicații suplimentare. O voi face și la această poezie. Este o compoziție de suflet și banuiți de ce.
Ce este de fapt parintele?
Este sprijinul pe care te bazezi inca de la primii pasi in viata uneori nedreapta, aceasta viata plina de examene, plina de provocari (strofa 1)
Este cel care iti explica ce inseamna viata si te indeamna sa nu accepti automultumirea, finitul, parintele e cel care te impinge sa urci treapta dupa treapta. (strofa 2)
Cand apar deziluziile , esecurile temporare, greutatile, parintele e cel care iti este cel mai aproape si te sprijina in totalitate (strofa 3)
Apoi, cand rezultatul muncii sale se regaseste in calitatile copilului, cel mai fericit si mandru de-ale copilului rezultate este tot parintele (strofa 4).
Din pacate, cand drumul copilului nu se mai intersecteaza cu drumul catre casa parinteasca, in singuratate, cel care se consuma intr-o ardere intensa este parintele. Chiar daca trupul este slabit, uscat (iasca din strofa 5) dragostea este puternica, fierbinte (Soarele din acea strofa 5)
La final, cand misiunea parintelui se incheie, el pleaca multumit si mandru de ceea ce ramane in urma sa in persoana copilului. (strofa 6)
Poezia am scris-o in octombrie 2013 dar o consider la fel de actuala. Unele lucruri nu se vor schimba niciodata!
blacks (autor)
joi, 09 aprilie 2015