Când noaptea aruncă a sa seminție
și aripi de visuri ne poartă-n povești,
M-așez cu speranță l-a ta agenție
să-mi cumpăr biletul spre visul ce ești.
Și calea se-arată, scăldată-n lumină,
Mă tremură gândul că n-am să ajung.
A anilor trenă îmi pare străină
și-mi țintuie focul de-al fricii fasung.
Aud însăși timpul cum pașii și-i poartă
prin fiece clipă strigând al său crez:
Că n-am permisiunea să-nving cruda soartă,
Secunda spre tine nicicând s-o curbez.
Apare și moartea să prindă-n ceasloave
a inimii forță ce n-are sfârșit,
să-mi pună la visuri prea grele potcoave,
la malul secundei să stau oploșit.
Dar foc am în vâsle și foc în gândire
Iar barca se-aruncă spre-al tău orizont,
Să prind în volocuri dorita iubire,
Iar timpul să-ncline stindardul pe front.
Dorința pășește pe mal surizândă.
Mă prind lângă tine spre alt răsărit.
Ne-așteaptă speranța cu dinți de flămândă
să mistuie negrul de noapte clădit.
Mă scutur de noapte și viața tresare.
Tu ești lângă mine-al lumii tumult,
Iar glasul-mi clamează a inimii stare:
Oprește-te clipă, căci nu vreau mai mult!
vezi mai multe poezii de: blacks
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.