Caut printre șoaptele ce mi le-ai spus cândva
un ecou care să nu sune a gol
să nu se piardă undeva între cele doua lumi
cea dorită si cea trăită
că poate reușesc să mă agățat de colțul șoaptei
și să mă țin așa până când
voi învăța să merg și să respir
în absența ta.
Timpul se curbează întotdeauna cumva
și se ajunge mereu la început
când speranța era întreagă
și numai bună de plantat în memoria
pe care azi o fugărim ca pe un câine turbat
ce duce cu el frica noastră
și iubirea noastră
amestecate și fade.
Ce suntem?
ce mai suntem?
după ce uraganul a trecut prin noi
la distanță milimetrică de inimă
zdrențuindu-i bătăile
ce nu se opresc dar nici nu respiră normal
decât cu ajutorul unei măști de silicon
în formă de zâmbet artificial
plin de e-uri și zahăr
ce ne ucide.
Am văzut că se întunecă
nu știu dacă va fi furtună
sau doar e umbra unui copac ce ne știe
și aș vrea să mă ascund
sau să plec să te caut
și nu voi ști niciodată ce e mai bine să fac
sau să spun.
Îmi dau răspunsuri contradictorii
ca și cum m-aș certa cu mine
să nu vreau să te gasesc
când vreau să te găsesc
ca să pot trăi
când parcă nu mai traiesc.
vezi mai multe poezii de: gabrielaa
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Mulțumesc foarte mult pentru comentariul dumneavoastră. Mă bucur că va plăcut poezia si că "șederea" aici a fost plăcută.
gabrielaa (autor)
sâmbătă, 06 septembrie 2025
Versurile te poartă într-o dimensiune a analizei microscopice a iubirii-reacții, combinații, străfulgerări de emoții, de sentimente atinse de ingenuitate.
O singurătate fremătătoare, uneori anxioasă, inchide ecluza visului.
Totu-i învăluit în mantie lirică, duhul lumesc e dizolvat in concesii.
M-am simțit foarte bine în această odaie din față, cum zice țăranul, a sufletului poetic.
Felicitări!
Anisoara Iordache
sâmbătă, 06 septembrie 2025