Mă adâncesc prin gând si parca nu aș vrea,
Sclav să redevin pentru a nu stiu câtă oara
Nădăjduiesc să nu mai rătăcesc în umbra ta
Să nu stârnesc din nou acel dor ce mă înfioară.
Stând intr-un colț de lună, căci ochii nu-i ridic
Însuflețit răsuna, stejarul amorțit
Când brațele-și apleacă spre mine câte-un pic
De lună mă desparte.... și dorul neîmplinit.
Și primul rând din viața eu parcă l-am omis
La fel ca celelalte ce încă nu s-au scris,
Căci am dorit ca toate sa fie un paradis,
Dar simplul "te iubesc" eu oare ti l-am zis?
vezi mai multe poezii de: RCE
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.