De cioburi inima- mi se face
Tu Doamne, te rog întregește-o
Și dă- mi neliniștilor pace,
Iar mintea mea înțelepțește-o.
Mă uit la tine chip de lut,
Căci suflet n-ai și n-ai avut
Ce să-nțelegi din tot ce simt...
Când tot ce-a fost s-a risipit.
Pe atunci privirea-ți n-o vedeam
Nici glasul auzi
Și totuși încă te iubeam...
De-ar fi acum să vii!
Nu sunt decât un vis pe acest pământ
Departe sunt de bani și avuție
Nu vreau decât un dram de fericire,
Pe care nu o găsești oriunde și oricând.
Ce faci?
Întreaba gândul spre inimă privind,
Ai rătăcit prea mult
În viață doar iubind..
Azi pot fi tristă ....
Cui ii pasă
De soarta sufletului meu?
Când cei ce-s fericiți se agață
Eu stiu ca maine ai să pleci,
Dar fiindcă azi mai ești cu mine
Vreau inima s-o încălzești
Să-mi fi o dulce amintire.
Te ascult când sunt posomorât
Te ascult când mor de fericire
Și multor clipe le surâd,
Căci tu le faci doar din iubire.
Mă lași să te privesc?
Așa din depărtare...
Promit să nu-ți pătez
Retina-ți de culoare
Nu sunt decât surâs
În ploaia de insulte,
Căci nimeni nu a plâns
Ca fruntea să-mi sărute.