Sufăr că iubesc sau iubesc… că sufăr?
De mult mă ofilesc ca floarea de nufăr
De mult mă-nfricoșez că mâine în zori,
Iubirea-mi va zbura ca un cârd de cocori.
Înainte de a pleca... ia-mi și visele adunate
Care stau încă agățate de frânturile inimii
Nu arunca gândurile otrăvitoare asupra mea,
ca apoi să crezi că nu s-a întâmplat nimic și că acel bumerang aruncat nu se va răsfrânge și asupra ta într-o zi.
Doamne, fă ce vrei,
Cu mine-n viața mea,
Dar lasă-mi si nădejdea
Că pot scăpa cumva
Cum e fără tine în a mea viața
Când soarele răsare în același loc...
Sinistră-mi pare acum aceasta dimineața,
Căci inima mă încearcă cu același foc.
Aprinde-mi azi o lumânare
Atunci când clopotele bat
Să simt de aici din depărtare
Că jertfele încă mai ard.
Trecea un om pe lângă o cruce
Se închina, dar nu putea
Să o ridice pe ai săi umeri,
Căci sub povara ei cădea.
A fi sărac nu înseamnă că ar fi vreo boală
A pierde însă un om, înseamna viață goală
In năluciri de noapte de vrei ca să trăiești
Jerteste-ți azi iubirea si mergi pe alte legi.
Te salut din depărtare...
Viață pare mai pustie
De cand nu-mi apari în zare,
Caut liniștea în mine.
Mereu cu aceleași rugăminți,
Revin la Tine, iar si iar
Rugând si alți câțiva sfinți
Să nu-mi pierd sufletu-n zadar.
Răsar o data cu tine si apun când pleci
Până si timpul pare a fi glorios, cand mă lasă in urmă.
In ce zi sunt...
Când se va întâmpla să răsar din nou?