Eu simt că în zadar te zvârcolești
Prin clocote de-amarnică furtună,
Deșteaptă-te, tu, inimă nebună,
E doar o-închipuire că iubești!
Eu simt, că-n piept, suspinele te strâng,
Că spaima de-întuneric te străbate
Și, c-un impuls stupid de libertate,
Încerci un zbor pe brațul meu cel stâng.
Să-ți potolesc urgiile fierbinți,
Mi-am aruncat genunchii spre icoane
Și te-am hrănit cu pacea din canoane,
Cu rugăciuni din poala unor sfinți.
Dar, adâncită-n focuri, nu privești
Spre calea unde gândul meu răsună.
Deșteaptă-te, tu, inimă nebună,
E doar o-închipuire că iubești!
vezi mai multe poezii de: Manuela Munteanu