Destin
Cât aș vrea, frumoaso, să te dau uitării,
Însă niciodată nu voi izbuti
Când îmi ieși în cale din albastrul zării
Și dispari în roua zorilor de zi.
Retrăiesc în vise, când privesc la tine
Dulcea-mbrățișare dată sub ninsori,
Doar un parc și-alături două mari coline
Parcă-ncărunțite de atâția nori.
Și pe cer, deasupra, porumbeii care
În îmbrățișare ne dădeau ocol...
Te-am ținut în brate, ți-am adus o floare
Să astâmpăr setea sufletului gol.
Retrăiam povestea, poate, destinată,
Care mă îndeamnă iarăși să suspin.
Îmi e dor de clipa dulce de-altădată
Când te-aduce-n cale veșnicul destin.
22 septembrie 2021
vezi mai multe poezii de: BogdanDragus
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Vă mulțumesc foarte mult. Opinia iubitorilor de poezie contează foarte mult pentru mine.
BogdanDragus (autor)
duminică, 03 octombrie 2021
Da, versurilor care transmit, cu substanță, cu rimă și ritm ca la carte! Îmi place mult.
Lucia Eniu
vineri, 24 septembrie 2021
Frumoase versuri :)
Adina Speranta
joi, 23 septembrie 2021