Mi-aduc aminte mai demult
Ce destin încâlcit am avut
Părea că prea departe de mine
Trăia sufletul meu cu tine.
Când gândurile au bătut la ușa ta
Pădurea de dorul meu plângea
Și moartea printre rugi mă căuta
Să vadă dacă am iubit cândva.
Numai privirea ta în mine mai trăia
Și parcă tăcerea devenea mai grea
Și o purtam demult sau cândva
Când iubirea ta mă veghea.
Și așa am trăit cu iubirea ta
Pe când cerul amuțea
Privind înaintea ei
Și veghind privirea unor zei.
Destinul atunci s-a cutremurat
Și a murit neașteptat
Privind la moartea ta
Când iubirea mea deja murea...
vezi mai multe poezii de: Mikail Andreev
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.