Un pescăruș zboară sus în depărtare,
În zborul său haotic el nu se oprește
Pescărușul e trist și-și urmează cântecul,
Își ascultă melodia care poate-i schimbă norocul.
Destinul său e o dragoste neîmplinită,
Sufletul său e-n doliu de iubire finită,
Iubirea necruțătoare i-a frânt aripile,
Iar dragostea ingrată i-a pătat visele.
Așa trist într-o zi l-am văzut trecând
Și-a părăsit cuibul, dar îl aud cântând,
Purta cu el urâta singurătate,
Dar căuta să-nceapă o viață cu dreptate.
Căuta iubirea lui mereu deasupra apei,
Să-și împlinească visul cât va trăi,
Dar goana sa deodată s-a oprit,
Că iubirea dulce-n viața sa a revenit.
vezi mai multe poezii de: Eugenia Calancea
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.