în lumea asta subțire şi netedă
ca o foaie de calc
leşurile noastre se rostogolesc
bolovănos
până la prăbușirea
în mocirla cerului
iar unii lasă urme
la care şi diavolii se-nchină
în șir indian
dumnezeii scuipă-n sân
de nelocuirea lor
în strana Căii Lactee
ori n-au loc nicăieri
ori nu știm noi
cum şi de ce îi locuiește
moartea
23 martie 2017 – 15 decembrie 2018, Constanţa
vezi mai multe poezii de: lorena.craia