DILEMĂ
Noi suferim iremediabil,
Să nemurim nu mai e vreme.
Şi tu şi eu, două dileme
Dintr-un destin impenetrabil.
Ca un pluton de execuţie,
Întreaga lume ne pândeşte.
Eu ard şi dorul meu tot creşte.
Şi nu avem nici o soluţie.
Cuţite reci îmi taie gândul
Ce-mi poartă paşii către tine.
Să-ţi fie zilele senine.
Pe mine să mă ducă vântul.
Pe mine să mă ardă sorii
Acestei galaxii pierdute
În clipele ne petrecute
Decât pe ţărmuri iluzorii.
Nu te-am iubit, nu te iubesc
Şi n-am să te iubesc vreodată
Dar fi-vei veşnic adorată
De eul meu nepământesc!
vezi mai multe poezii de: stomff
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Foarte frumos , Stomff. Imi place .
Frumoasa metafora "Cuţite reci îmi taie gândul"
Si iti multumesc ca ai ales rima imbratisata , e cea mai dificila , dar are o melodicitate aparte ,nu? :)
doar atat : nepetrecute ...
Stima !
Adina Speranta
marți, 05 mai 2015
E bine ca nu aveti dileme ,domnule Stomff,Nu stiu cat e de noua poezia dar ce vad in acesta prin versuri albe am gasit.Interesanta abordare.S-auzim numai de bine.
ALapis
luni, 04 mai 2015
Gandurile voastre bune sunt intotdeauna binevenite iar felicitari din partea ta Mirimirela, nu pot decat sa ma bucure peste poate dat fiind faptul ca vin de la un sufletcare si-a aratat sensibilitatea in postarile deja citite de mine. Multumesc tuturor.
stomff (autor)
luni, 04 mai 2015
Foarte, foarte frumoasă ! Pot să te felicit ?
mirimirela
luni, 04 mai 2015
Foarte frumos!
Alina Cristian
luni, 04 mai 2015
frumos d-le Stomff.
sebastian
luni, 04 mai 2015
foarte frumoasa poezia...
sorin
luni, 04 mai 2015