Dimineață, o să-i mulțumesc soarelui.
Ziua s-a ascuns cu ploaie cu tot.
Oamenii vor adormi cu umbrele lor,
uitând că sunt pretențioși.
Câmpul cu melci,
împodobit barbar de buruieni
e-ntunecat și el.
Toate trenurile care trec prin oraș
se întorc fără să le chem,
șuierând eliberator.
E prea întuneric.
Aș vrea să țin aproape depărtările,
dar noaptea
se cațără pe dealuri
și-ncet, încet,
îmi fură umbra.
Dimineață,
o să-i mulțumesc soarelui.
vezi mai multe poezii de: sorina