Doamne,
Întind spre Tine tânăr trupul meu
Stejar crescut în ploae şi-n lumină,
Întind viaţa mea de freamăt plină
Rod de pământ sbucnit, rod greu.
Cu gura mea cât strugurul de ploae,
Cu ochii mei mărgeanul cald de soare;
În braţe strâng cădelniţi noi de floare,
Şi urma Ta o strâng de prin zăvoaie.
Şi rotitor, ca-n sara unei ape,
Cu tâmplele cântând de bucurii,
Las gândul cuib, să cadă-n veşnicii
Şi braţele-n lumină să se-ngroape …
Spre Tine mă înalţ, senin şi soare,
Din mâna Ta strig sufletul să bea …
— Stejar crescut din nemurirea Ta
Cu frunzărirea lumii călătoare …
vezi mai multe poezii de: Dimitrie Ciurezu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.