Doamne,
Spun oamenii că Tu cu Sfântu-Petru odată,
Ai coborât la noi pe drumuri lungi de ţară
Doi bieţi moşnegi mărunţi, cu traişti la subţioară,
Porniţi domol, la drum, prin lumea toată.
V-aţi potolit dogoarea -n ciuturi de fântâni
— Fântânile cu cumpeni dela noi —
Aţi odihnit la umbră, cu mierlele-n zăvoi,
Şi-aţi pirotit cu noaptea şi basmele la stâni.
Vroiaţi să ştiţi, din rânduirea voastră
Ce s-a ales pe-un bulgăr de pământ,
Unde pădurile se leagănă de vânt
lar Jiu-şi poartă unda-n veac, albastră.
Şi-aţi întâlnit un om cu plugu-n câmp
Şi v-a 'mpărţit din azima lui săracă,
Pe mâna lui lumini de promoroacă
Punea privirea voastră în răstâmp.
Şi lanul lui de aur a crescut,
Cu spicul plin, cât vrabia de greu
Şi n-a ştiut c-a fost un Dumnezeu,
Acel ce-a stat o clipă şi-a plecat …
Doamne.
Pe malul rupt strălucitor de soare,
Şi-acum coboară Jiul către şes,
Iar eu Te-aştept, cântând, cu plugu-n mers,
Să-ţi văd pe câmp nălbirea de picoare.
Şi rodul meu să-l plec credinţei Tale
Cu sufletu-mi, c-o vorbă de demult,
Că Tu cu Sfântu-Petru-odată ai trecut
Şi Te-ai pierdut prin ţară, cu apele la vale.
vezi mai multe poezii de: Dimitrie Ciurezu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.