Vai! iar se apropie moartea de tine —
Iar vine cu o mie de aripi, te uită!
Drumul ei se cască din lună,
Plutește în apele visului fără rușine.
Iadul ei nu e iad —
Un
Rai
Unde sângele înflorește,
Pe unde tu odată
Îți răsturnai inima necurată.
Se duce și vine — dar vine, vine
Cu spectre din nopți saturnale,
În foșnet solemn de temple străine.
Vai, iat-o, iat-o aproape —
Degetele roșii mângâie voalul pletelor tale.
De mult în imensele goluri,
Ca o groază a cerului,
Domneau imaginarele stoluri —
De mult duhul negru defăimase
Oasele tale viermănoase.
vezi mai multe poezii de: Dimitrie Stelaru
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.