Merg peste arborii-oameni: sunt om?
- e plină pădurea de pași
și cine e vântul?
O roată macină moara
înapoi, înainte - unde?
Prietenii au doi lei,
soarele gâfâie printre nori,
luați uniforma dictatorilor,
dar lăsați-mă în insula mea.
vezi mai multe poezii de: Dimitrie Stelaru
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.