În propria-mi imaginație fierbinte
Topesc o fantezie pe albe oseminte,
M-arunc într-o cascadă fină și acrobată,
M-ascultă o pădure cu ochii verzi de fată.
Îmi împletesc apoi din vânt și curcubeu
Un cal măiastru alb, cât cel mai mare zmeu.
Îmi iau imaginația la mers întins sau trap —
Deschid cu nerăbdare și marele dulap,
În care am ascuns, pe când eram copil,
Maci mici și curioși ce se grăbeau tiptil
Să iasă din grădina biblică, minunată,
Să prindă o furtună de frunze despuiată.
Aici eu am ascuns, pe-un prăpădit de raft,
Broscuțe cu pretenții de bun dactilograf,
Doi nuferi mari și roz prinși sus pe o caleașcă,
Cu un birjar bătrân, cu trupul de rădașcă.
Ariciul cu năsuc din cuarț, tivit cu aur,
Plus niște libelule cu ochi de dinozaur,
O barcă dintr-o scoică cioplită în argint
Îmi poartă gândul fulger de aici… în asfințit.
Și-ajung în lumea asta unde nimic nu cântă,
Unde, să nu te-neci, faci fanteziei plută.
În viața asta gri, uscată și cam tristă,
Doar Styxul îndrăznește să plângă-ntr-o batistă.
vezi mai multe poezii de: Elyana
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.