Pe fruntea 'naltă-a falnicelor arte
Se tot preling prin ochiuri de crenel,
Tăiș de dălți ori plânsuri de penel,
Fiori de-arcuș ori strălumini de carte,
Splendori din darnice șoptiri de muze.
O liră-împrăștie prin timp chemări,
Suind spre poarta veșnicei mirări
Un îngeresc alai de călăuze:
Supremă mângâiere de culoare
Pe adâncitul somn de șevalet
Și răsuflarea vieții din balet,
Prin negura visării călătoare,
Statui ce se trezesc din piatră moartă,
Zvâcniri de zboruri dăltuite-n lemn,
Tăceri pe portativ, ca un îndemn
De-învăluire-a muzicii în artă.
Din turnul zbuciumatelor milenii,
În neagra taină de celuloid,
A eclozat destinul ovoid
Al omului pierdut printre băjenii.
E-atâta trudă-n tot acest tremolo,
C-ar prăpădi întregul univers
În palida cerneală-a unui vers
Din laurul cununii lui Apollo.
15 aprilie - Ziua Mondială a Artei
vezi mai multe poezii de: Manuela Munteanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.