Din ochii mei cresc iarași fructe
Se coc încet încă de ieri.
În păr încearcă să se mute
Fluturi din țări cu primăveri.
Pe gene se lipesc cu grijă
Fire de iarbă, vârf și tijă,
Iar de urechi s-atârnă viu
Un mic sticlete auriu.
Din degete îmi curge ceață,
Din ochi doar lacrimi cu dulceață,
În seri de vară cu parfum
De pătrunjel și de salcâm.
Trec anii încet și eu mă coc,
Se ofilesc și nu mai pot
Să îmi privesc chipul livid —
Fluturii toți m-au părăsit.
Curg printre pietrele de râu?
Sunt sau nu sunt un spic de grâu?
Sunt sau nu sunt o mică stea?
Am fost sau doar mi se părea?
Fluturi mii
Flori rozalii
Nu mai știi?......
Nu mai știu.
vezi mai multe poezii de: Elyana
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.