am scos numai o mână
timid am coborât o treaptă
punte să îi fac
noului vaier
să îi scriu
Tu mână alungată
dintre închipuirile lumii numai
tu ai învăţat a desena tristeţi
peste obrazul dezmierdat
scoboară-mi silabe reci
geometrii înstrâmbate
informele verbe
şi strig priviţi
Deşărtăciunea
din somn
m-a aplecat
vezi mai multe poezii de: dorina neculce
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
multumesc, Adina!
Aurel, sunt pe aici, intru cu drag, atunci cand am timp, si citesc tot ce se posteaza.
va doresc har divin tuturor! <3
dorina neculce (autor)
sâmbătă, 30 mai 2015
Tu apartii poeziei cu sensuri profunde , ma bucur sa te citesc .
Cu drag !
Adina Speranta
vineri, 29 mai 2015
Frumos Dorina,îmi plac versurile tale albe,sunt profunde.Nu te-am vazut o vreme sau mi s-a parut?
ALapis
vineri, 29 mai 2015