În curcubeiele de toamnă
E dictatura de nuanțe
Care ne cheamă, ne îndeamnă
Spre nebunia de distanțe.
Ne poartă drumurile noastre
Cu aripi, strigăte și vise
Spre orizonturile-albastre
Cu așteptările prezise.
Iar cârdurile ca și salbe
Se-nșiră boltei diademe,
Strigarea lebedelor dalbe
Ucide orice teoreme.
Dorul tot pierde din putere
Încărunțind tăcut în viață,
Iar frunze încercând să spere
De adieri încă s-agață.
Privirile în ceruri sapă
Mâhnirile în traiectorii
Pe oglindirile de apă
Bat presimțirile ninsorii.
Și parcă trec norii agale,
Iar Vremea s-așeză din trudă
Pictând inele anuale
Pe-a salciei oglindă udă.
Foițe cad din calendare
Mirându-se numai de date
Și inimile pleacă-n zare
Cu stolurile-nsingurate.
Victor Bragagiu
victorbragagiu.blogspot.com
vezi mai multe poezii de: bragagiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Mulțumesc!
bragagiu (autor)
luni, 19 decembrie 2016
A fost frumoasă plimbarea pe aleia versurilor tale
Mari
luni, 14 noiembrie 2016