O piatră de lumină
ţinută-n iarba nopţii
de veghea unui vis
neîncăput în marginile unui gând
începe zorii clipei
din dâra unui soare
pe-o nerăbdare
de cuvânt.
În susul unei urme,
ce încă mai nechează
neterminate amintiri,
cresc curcubee albe
din balta unui cer,
de-a cărui tulburare
(te rog) să nu te miri.
O mână de dorinţe,
cu degetele-ntinse,
să scape de la mal,
caută culori în ploaie,
rotund ca să le întindă
pe şaua unui cal.
Un zâmbet mai înalt
îşi caţără arcuirea
în susul inimii
de vis
şi şerpuieşte-n joacă
prin albia unor şoapte,
spre trupul crengii de cais,
ce-n lemnul verde ascunde frica
timpului rămas
până departe...
vezi mai multe poezii de: adina coltea
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
mă bucur, mirimirela, mulţumesc!
adina coltea (autor)
joi, 30 iulie 2015
Frumoasă. ..
mirimirela
joi, 30 iulie 2015
cu toată inima zâmbesc şi iarăşi mulţumesc!
adina coltea (autor)
miercuri, 29 iulie 2015
Imi place mult felul tau de a scrie. Felicitari si de la mine!
andreionthepoetry
miercuri, 29 iulie 2015
foarte mulţumesc! foarte! :)
adina coltea (autor)
miercuri, 29 iulie 2015
Frumos scrisa! Bravo!
stomff
miercuri, 29 iulie 2015
oana, anca, kiko...
vă mulţumesc şi mă bucur să vă întâlnesc
în cuvinte :)
adina coltea (autor)
miercuri, 29 iulie 2015
Frumoase versuri pline de patima si dorinta
kiko
miercuri, 29 iulie 2015
imi place foarte mult...continua...
anca.
miercuri, 29 iulie 2015
O poezie destul de bine realizata, te felicit
oana
miercuri, 29 iulie 2015