Dincolo de cuvinte, în gânduri uitate,
E glasul ce tremură-n nopți vinovate.
În umbra tăcerii cu pasul ascuns,
Se naște un dor, într-un vis nepătruns.
Refugiul din minte e-al lumii mormânt,
Subconștient clocotind sub pământ.
E tot ce nu spui, ce rămâne în noi,
Un fulger ce arde fără-ndoieli și nevoi.
E clipa ce moare și renaște-n tăcere,
E viața ascunsă-ntr-o veche durere.
E glasul ce cheamă, deși nu-l auzi,
În sufletul tău tot mai mult te afunzi.
Și totuși acolo dincolo de zări
Se-ascunde o taină cu mii de chemări
Cuvintele-s raze ce ard în privire,
Un vis minunat între somn și trezire.
vezi mai multe poezii de: roryta
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.