Alergam pe o mare de foc
Spre un loc ce-l visasem demult
Și-l doream, căci intrasem în joc
Refuzând mii de sfaturi s-ascult.
Nu aveam timp de ce îmi spunea
Val de mare-n scântei scăpărând,
Nu vedeam nici din cer când cădea
În zigzaguri, un fulger de gând.
Îmi urmam doar un vis și, rebel,
Nu aveam, pentru totul din jur,
Nici priviri, nici instinctul acel
Ce pictează al fricii contur.
Alergam și-am ajuns, în sfârșit,
Pe un plai ce îmi e paradis,
Dar ceva, un contur nedorit,
Îmi transformă succesul în vis.
vezi mai multe poezii de: Daniel Vișan-Dimitriu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.