Seara fumegoasă de vară
prin geamlâcul înalt amestecă pete de lumină în umbre
şi-mi lasă în inimă o pecete arzândă.
Dar cine a ( pe terasă lângă fluviu se aprinde o lampă)
dar cine a aprins lampa?
pentru mica madonă a podului cine-i el? cine?
în odaie e-un miros de putreziciune: aici
în odaie e-o rana roşie care se ofileşte.
Stelele sunt nasturi de sidef şi seară-i înveşmântată
în catifea:
şi tremură seara vrăjită: vrăjită-i seara tremurătoare,
dar aici, în inima serii, aici
se ofileşte o rană roşie ce nu se închide.
traducere de Petre Stoica
vezi mai multe poezii de: Dino Campana
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Superba poezie!...
florin_zz
marți, 16 februarie 2016