Sufletul presimțea o iarnă adîncă, fulgeră însă în cer,
e o vară bolnavă soarele galben se scurge pe ziduri
vorbele tale-mi aduc o durere neașteptată.
Am să ies în grădină cu un braț de altoiuri
merii se umflă de-o sevă tulbure,
umedul vînt în decembrie răscolește
simțul de mugure, adormitul, simțul de mugure.
Cu un braț de altoiuri mai reci,
mai puternice sub fulgere înghețate,
în frigul durerii.
vezi mai multe poezii de: Dinu Flămând