Singurătatea în adîncul retoric
tristețe de apă, nevorbitoare
— cu gura la gura înecatului sorbi
din el aer de sînge și apă.
Cu ochii deschiși în adîncul retoric
unde stă un poem fastuos.
Cu ochii larg deschiși spre fuioarele frazelor
Ultima vorbă a înecatului
bulbucește la suprafață într-o limbă străină.
vezi mai multe poezii de: Dinu Flămând
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.