Vorbeam cu Bonaparte, într-o zi,
Ca doi amici (pe-o bancă, la spital) …
Discursul nostru existențial,
Se poticnea-n “to be, or not to be”,
Căci nu v-am spus: gustarea de la cinci
Era un sandviș. Mie îmi plăcea,
Dar el nu se-atingea de-așa ceva,
Vorbindu-mi … ca o cizmă spre opinci.
S-o spun pe-a dreaptă, m-am cam bucurat
Și i–aș fi dat căciula pe tricorn,
Dar nu i-am dat-o ... frig. Priveam un horn
Cum chicotea a fum când le-am mâncat.
Am tot vorbit de-atunci, de multe ori …
Of, nu m-am prezentat: eu sunt Cârțan
Și pân’ la Moș ori la sfârșit de an,
Cred că vom face schimb de încălțări.
vezi mai multe poezii de: Daniel Vișan-Dimitriu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.