Delirează nota do scufundată în cerneală,
simfonii neînțelese prin unghere se ascund,
un bemol răsfiră coama dintr-o notă tropicală
peste portativul zilei care geme muribund.
Sentimentele-și arată gurile neliniștite
printre sunetele strâmbe șchiopătând premeditat,
șapte chei stau la intrare pentru cine își permite
să deschidă ușa veche către raiul mult visat.
Un concert de broaște cade ca o palmă peste gânduri,
fals orăcăie din baltă către cerul amețit,
ai fugi în lumea mare refuzând să le mai tulburi
și sperând la o minune un diez ai înghițit.
Într-o cosmică plutire prin solfegii recurente
anacronic galopează un luceafăr reprodus,
copleșit de rapsodie, de sonata lună verde,
te intorci din nou acasă patinând pe do de sus.
Adina V.
22.06.2018
vezi mai multe poezii de: Adina Speranta
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.