Când mori nu te întreabă nimeni,
Tu decizi.
Sau ca să vezi mereu alți oameni,
Tu deschizi.
Mereu pe ceilalți pare să îi aibă
Sub gheara-i ascuțit-această babă.
Nicicând pe tine. Cum ar fi să știi,
Că-n clip-aceea-i ceasu-n care vii
Acasă după un lung voiaj,
Unul de studii-n-care-ai pus ca gaj
Tot ce știai, fiindcă ți-ai dorit
Mereu mai mult să vezi, să simți, să fi trăit?
Ai știi tu și chiar dacă, te-ar durea?
Îți zic eu, nu, că viața-i pururea.
vezi mai multe poezii de: cristianalexandra
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Interesant dar cred ca mai trebuie cizelata.
stomff
luni, 30 martie 2015