Am fost cândva și tineri, și frumoși,
Dar ne-au încovoiat nevoile din lume,
Și lacrima acelor ochi duioși
S-a reîntors în noaptea de cărbune.
Tăcuți, învingem pas cu pas
Adâncul și misterele din straturi,
Și sfărâmăm o eră într-un ceas,
Purtăm în suflet verde de suhaturi.
Ne soarbe bezna în ființa ei,
Uscați, încrâncenați, dar visători,
Nici anii nu ni-i mai cunoaștem:
Suntem doar umbre pale pe cărări.
vezi mai multe poezii de: ilie scarlat
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.