Ma numesc Ilie Scarlat. M-am născut la 12.07.1963 în comuna Malu cu Flori,județul Dâmbovița.Am absolvit cursurile Facultății de Istorie a Universității din București și cursurile Facultății de Drept ,, Nicolae Titulescu ” din Craiova.Am lucrat în Induatria Minieră.Am publicat volumele de poezie: Cenușa orelor(1993), Flori de mină (1995),Poezii (2002),Crucea jurământului (2014).
Râduiți stau fiecare-n racle,
Sfinți ai privegherii-n nemurire,
Tainica lumină joacă-n facle
Din altar o rugă de iubire.
Amintirea copacului, cu frunziș de sânge,
Și iubirea fremătând ciudat,
Dorul după care fecioria plânge
Într-un cânt pe care nu l-am mai cântat.
Piscul și muntele nostru-s acolo
În adânc, răbdător ca un mit.
Călători în marea singurătate,
Ardem ca un băț de chibrit.
Cântec:
,, Câmpulung oraș cu dor,
doar aici aș vrea să mor”
Când vor arde cărbunii
Într-a ta vatră, doamnă,
Să-ți revină în minte
Seri albastre de toamnă!
Mi-au înflorit pe frunte carbonizate foi,
Și mi se pare timpul un zeu încătușat,
Mai scapără copite pe umerii mei goi,
Iubito, dau năvală sirepii la-nșăuat!
Fiul meu cu ochi tăciune
Tu pleci noaptea la cărbune,
Tu pleci noaptea jos în mină
Prin răcoare și prin tină,
Doamne, dă-mi tăria pietrei ruptă de ciocanul greu,
Nu lăsa să se destrame în zadar destinul meu,
Nu lăsa să lâncezească printre straturi de cărbune
Flacăra devoratoare de iubire și de lume!
Am fost cândva și tineri, și frumoși,
Dar ne-au încovoiat nevoile din lume,
Și lacrima acelor ochi duioși
S-a reîntors în noaptea de cărbune.
Să readuc lumina iar la vetre,
Eu am plecat în Marea Încercare,
Spre Transilvanii îcrustate-n pietre,
Și-n straturi de cărbune milenare.