Ma numesc Ilie Scarlat. M-am născut la 12.07.1963 în comuna Malu cu Flori,județul Dâmbovița.Am absolvit cursurile Facultății de Istorie a Universității din București și cursurile Facultății de Drept ,, Nicolae Titulescu ” din Craiova.Am lucrat în Induatria Minieră.Am publicat volumele de poezie: Cenușa orelor(1993), Flori de mină (1995),Poezii (2002),Crucea jurământului (2014).
Ploua domol, ca-ntr-un descântec,
Spre toamnă mă-ndreptam grăbit,
De mână cu pădurea cântec
În taina timpului șoptit.
Tată al meu, cerescule,
Î-Ți mulțumesc pentru toate
Rodirile gândului meu,
Întâmplate, neîntâmplate.
Treceți cu sfințenie peste toate cele,
Împlinind destinul ancestral!
Legănat de frunze, luminat de stele,
Voi rodi-n copita unui cal.
Rânduiți stau fiecare-n racle,
Sfinți ai privegherii-n nemurire,
Tainica lumină joacă-n facle
Din altar o rugă de iubire.
Amintirea copacului, cu frunziș de sânge,
Și iubirea fremătând ciudat,
Dorul după care fecioria plânge
Într-un cânt pe care nu l-am mai cântat.
Piscul și muntele nostru-s acolo
În adânc, răbdător ca un mit.
Călători în marea singurătate,
Ardem ca un băț de chibrit.
Cântec:
,, Câmpulung oraș cu dor,
doar aici aș vrea să mor”
Când vor arde cărbunii
Într-a ta vatră, doamnă,
Să-ți revină în minte
Seri albastre de toamnă!
Mi-au înflorit pe frunte carbonizate foi,
Și mi se pare timpul un zeu încătușat,
Mai scapără copite pe umerii mei goi,
Iubito, dau năvală sirepii la-nșăuat!
Fiul meu cu ochi tăciune
Tu pleci noaptea la cărbune,
Tu pleci noaptea jos în mină
Prin răcoare și prin tină,